Motanul cu zurgălăi (fabulă)

Nu mai era de trăit pentru șoareci din pricina motanului. În fiecare zi doi sau trei din ei cădeau în ghearele sale. Odată s-au adunat cu toții să hotărască cum să scape de primejdie. Au vorbit ce-au vorbit, dar nu le venea nimic mai deosebit în minte.

Dar iată că un șoricel luă cuvântul:

– Am să vă spun eu cum putem scăpa de motan. M-am gândit că pierim atâția fiindcă nu știm când acesta se apropie de noi. Trebuie să-i legăm la gât niște zurgălăi, care să sune tare. De fiecare dată când motanul se va apropia de noi, zurgălăii ne-or da de veste și vom putea fugi la timp.

– N-ar fi rău, spuse un șoarece bătrân, numai că cineva trebuie să și lege zurgălăii la gâtul motanului. Te-ai gândit bine, fă tu treaba asta și ți-om rămâne recunoscători cu toții.

motan cu zurgălăi

Reclame

Vulpea și strugurii (fabulă)

Vulpea văzu niște struguri frumoși, dați în pârg și tot chitea cum să se înfrupte dintr-înșii.

Multă vreme țopăi ea sub butuc, dar nu izbuti să ajungă la ei. Ca să-și înăbușe ciuda, zise:

– Sunt încă acri.

Iepurii și broaștele (fabulă)

Se adunară într-o zi iepurii și începură a se jelui care mai de care:

– Pierzania ni se trage și de la om, și de la câini, și de la vulturi, și de la felurite alte fiare. Mai bine să terminăm odată cu viața, decât să ne chinuim și să tot trăim cu frica-n sân. Haideți să ne înecăm cu toții!

Și o porniră țopăind spre lac, hotărâți să-și pună capăt zilelor. Auzindu-i pe iepuri venind, broaștele se aruncară bâldâbâc cu toatele în apă. Atunci unul din iepuri grăi:

– Ia opriți-vă, fraților! Să mai zăbovim cu înecatul. Viața broaștelor, după cum vedeți, e mai rea decât a noastră, de vreme ce se tem de noi.

Păunul și cocorul (fabulă)

Un cocor și un păun se înfruntau într-o dispută aprinsă – care din ei e o pasăre mai de soi. Păunul spuse:

– Eu sunt cea mai frumoasă pasăre. În coada mea strălucesc toate culorile lumii, pe când tu ești cenușiu și urât.

Cocorul spuse:

– În schimb, eu străbat în zbor înalturile cerului, pe când tu îți faci de lucru prin curtea cu bălegar.

Vrabia (fabulă)

Vrabia văzu că omul se duce să semene in. Zbură îndată la păsări și le spuse:

– Suratelor, veniți cu toatele în grabă să ciuguliți semințele de in. Acesta va crește, omul va face sfoară din el, din sfoară va împleti plase, iar în plase ne va prinde pe noi.

Păsările nu-i dădură ascultare vrabiei, iar aceasta nu izbuti să ciugulească singură toate semințele. Când inul înflori, vrabia chemă iar păsările să ciugulească inul, ca să nu pătimească mai târziu din pricina lui. Păsările n-o ascultară nici de data asta. Inul ajunse la maturitate și dădu sămânță. Pentru a treia oară zbură vrabia să cheme păsările, și tot pentru a treia oară acestea nu-i dădură ascultare. Așa încât, vrabia se supără pe suratele ei, plecă de la ele și veni să trăiască în preajma oamenilor.

 

Vrabia