O vizită la Comorile Chinei

Sâmbăta trecută mi-am zis și eu să vizitez impresionanta colecție a soldaților din teracotă de la Muzeul Național de Istorie a României până nu va fi prea târziu. Colecția a fost adusă în România tocmai din China și a fost expusă publicului, sub denumirea de „Comorile Chinei”, în data de 30 Aprilie 2013, urmând ca, pe 1 August, ea să se întoarcă în țara de origine. Desigur, ca toată lumea, te gândești că mai este timp să vizitezi colecția, așa că nu prea te preocupi de acest subiect, până când fie uiți complet de ea sau îți aduci aminte după ce colecția s-a închis, fie îți amintești că voiai să vizitezi o colecție cu vreo două-trei zile înainte de „termenul-limită” și atunci stai la o coadă imensă ca tot românul, fascinat de ideea rezolvării lucrurilor pe ultima sută de metri. De aceea, m-am hotărât să nu mai aștept, mai ales că sâmbăta trecută avea o particularitate interesantă. Fiind ultima săptămână din lună, programul de vizitare nu se încheia la orele 18:00, așa cum era în mod normal, ci la orele 22:00, astfel că puteai admira în liniște exponatele, fără stress-ul de a fi grăbit să părăsești incinta muzeului. Și cum vara începuse deja cu călduri destul de obositoare și enervante, să faci un drum până la muzeu în intervalul 16.00-18.00 ar fi însemnat o călătorie istovitoare. Așa că m-am hotărât să merg sâmbăta trecută, între orele 19.00-20.00, să vizitez colecția căreia i s-a făcut atâta publicitate în ultima perioadă. Plus că te gândești și tu în mod logic: Când oare voi avea ocazia de a vizita aceste exponate în China? Nu este mai bine să le vizitez aici, la mine acasă, când am ocazia?

Și cu aceste gânduri în minte, am ajuns la Muzeul Național de Istorie. În jurul muzeului, oamenii erau destul de preocupați de o nuntă ce avea loc la biserica de lângă muzeu și, mai ales, de fotografiile de după nuntă. Pe treptele muzeului era și un grup de străini care ascultau, liniștiți (nu ca noi românașii), ceea ce le spunea ghidul lor. Când am intrat în muzeu, prima senzație a fost cea a aerului condiționat, care contrasta în mod evident cu căldura de afară. A doua senzație a fost aceea că mă aflu într-un aeroport. O uriașă poartă metalică străjuia intrarea în spațiul rezervat expoziției, iar angajatele erau foarte atente la tot ceea ce faci. Una dintre ele m-a îndrumat spre locul de unde se cumpărau biletele (la un preț cam piperat, 25 ron/adult, însă era de așteptat, ținând cont de importanța acestei expoziții), după care am trecut prin uriașa poartă, nu înainte de a fi obligat să-mi pun sticla de apă în caseta cu bagaje. Evident, poarta nu m-a prea plăcut, deoarece a piuit de fiecare dată când am trecut prin ea. Prima oară mi-a detectat mobilul, pe care-l purtam în buzunarul de la pantalonii scurți cu care eram îmbrăcat. A doua oară mi-a detectat, cred eu, stick-ul pe care îl purtam în portofel, însă deja cred că cei de acolo se cam săturaseră de mine și m-au lăsat să trec.

În momentul în care privirea mi-a căzut asupra exponatelor, am simțit că nu este vorba despre o simplă expoziție. Primele exponate pe care le-am văzut au fost niște vase, mai mici sau mai mari, din bronz, însă realizate într-un mod atât de simplu și, totodată, atât de complex, încât imediat am fost cuprins de un profund sentiment de admirație. Diversele decorațiuni, ce reprezentau motive florale, animale, dragoni etc., erau atât de minuțios realizate, încât nu puteai să nu stai câteva minute pentru a le admira și a încerca să găsești un defect, ceva… nimic! Totul era perfect! Iar ceea ce m-a fascinat dintotdeauna a fost dorința oamenilor din vechime de a decora niște vase pe care le foloseau la pregătirea/depozitarea alimentelor. Iar toate aceste decorațiuni au fost realizate cu instrumente rudimentare (cel puțin așa am fost învățați la școală!). Pe măsură ce am avansat în vizitarea exponatelor, care erau dispuse, acum îmi dau seama, într-o formă șerpuitoare, ca de șarpe/dragon, am rămas din ce în ce mai uimit de ceea ce vedeam. Statuete de diferite dimensiuni, vase decorate simetric, diferite obiecte smălțuite în culori variate, toate erau de o frumusețe inimaginabilă. Admiram fiecare exponat în parte și citeam cu sete tot ceea ce era scris despre respectivul obiect sau despre contextul cultural în care apăruse. Astfel, am aflat despre faptul că au existat mai multe Drumuri ale Mătăsii (eu știam doar de unul și doar am absolvit Facultatea de Istorie nu cu mult timp în urmă).

Când am ajuns la exponatele din jad, la ceasurile imperiale și la vasele din porțelan, deja eram mut de admirație. Cu adevărat pot spune că nu am mai văzut până acum nimic asemănător! Însă mă tot gândeam la statuetele din teracotă, motivul pentru care venisem să vizitez expoziția chinezească, și eram foarte convins de faptul că aceste statuete sunt de dimensiuni mici, fiind descoperite într-un număr de 80.000 parcă. Însă mare mi-a fost mirarea când am descoperit niște statuete din teracotă de aproape 2 m., înfățișând soldați, ofițeri și chiar un general și un cal la care puteai admira chiar și cele mai mici amănunte. Vă puteți imagina ce înseamnă să vezi 80.000 de astfel de soldați de dimensiuni uriașe?! Nu degeaba acel împărat a fost înmormântat împreună cu acești soldați pentru a fi păzit în lumea cealaltă!

Deja trecuse o oră și jumătate, însă nu am simțit deloc cum a trecut timpul, fiind fascinat de asemenea exponate impresionante. Nu sunt un fan convins al culturii chinezești, însă, după ce am văzut această expoziție, mi-am schimbat un pic percepția pe care o aveam despre această străveche cultură, care este de-a dreptul fascinantă! Numai gândul că ai în fața ta obiecte realizate în urmă cu mii de ani cu o admirabilă măestrie artistică și minuțiozitate te îndeamnă să apreciezi cultura chinezească la justa sa valoare.  De aceea, vă îndemn pe toți cei care citiți acest post să mergeți la Muzeul Național de Istorie a României până pe data de 1 August 2013 și să vizitați colecția de exponate „Comorile Chinei” pentru că veți ieși de acolo fascinați și uimiți de ceea ce veți fi văzut.

P.S.: Eu am păstrat și biletul de intrare, doar pentru a-mi reaminti extraordinara colecție pe care am vizitat-o sâmbăta trecută și pentru a revizualiza mental toate acele obiecte magnifice care m-au impresionat atât de mult!