Bătăliile de la Mag Tuireadh – Începuturile mitice ale Irlandei

Mag Tuireadh

Primul meu contact cu cultura și civilizația celtică, acești antici locuitori ai Europei și Insulelor Britanice, a fost în clasa a VIII-a când am descoperit pentru prima dată muzica fermecătoare a cântăreței de origine irlandeză Enya. O colaboratoare a mamei mele a venit într-o zi la serviciu cu o casetă (da, pe vremea aceea nu existau CD-uri!) cu muzica Enyei, mai exact albumul The Celts (1992), pentru a asculta la căști în timp ce lucra. Nu mai menționez faptul că persoana în discuție a și greșit câteva lucrări, iar mama a bănuit că muzica Enyei ar fi de vină… De asemenea, în vremea aceea trăiam și eu o poveste de dragoste neîmpărtășită cu o colegă de clasă, căreia i-am oferit drept cadou de onomastică tot o casetă cu albumul The Celts prin intermediul aceleiași colaboratoare despre care vă vorbeam. Așa că pot conchide faptul că primul meu contact cu tot ceea ce înseamnă cultura și civilizația celtică s-a făcut într-un mod cu totul și cu totul providențial, deși mi-am dat seama de acest lucru ceva mai târziu, când am început să studiez mai cu atenție istoria celților, interes care s-a transformat cu timpul într-o mică, dar durabilă pasiune.

Despre celți se poate spune, pe scurt, că au fost principalul popor antic din centrul și vestul Europei, ocupând spații întinse începând de la Marea Nordului și până în nordul Italiei și Peninsula Iberică și de la gurile Dunării și până în Insulele Britanice. Ei sunt strămoșii multora dintre popoarele de astăzi ale Europei, iar cultura lor reprezintă fundamentul culturii europene și nord-americane din zilele noastre. Trăind în numeroase triburi (de la numele cărora provin și denumirile unor țări, orașe sau regiuni europene de astăzi sau din trecut – spre exemplu tribul belgilor a dat denumirea Belgiei de astăzi, tribul parisilor a dat denumirea orașului Paris, tribul helveților a dat denumirea Elveției ș.a.m.d.), celții au format o întinsă confederație europeană, care a dominat Europa până la ascensiunea Imperiului Roman din secolul I î.Hr. Ei au avut un mare avantaj, și anume descoperirea și prelucrarea fierului începând cu anul 1.000 î.Hr. (însăși cultura preistorică La Tène – una dintre cele două mari culturi arheologice ale Epocii Fierului din Europa – își are punctul de pornire într-un sat din Elveția unde au fost descoperite numeroase artefacte de origine celtică) și tot ei sunt cei care au inventat harpa și emailul (nu e-mail-ul, ci acea masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc. – sinonim cu smalț, glazură – conform definiției din DEX). Celții au avut relații foarte strânse și cu strămoșii noștri geto-daci, iar ca dovadă în acest sens stă templul solar de la Sarmizegetusa, care are o proveniență clar celtică.

Urmele existenței celților în antichitatea europeană sunt prezente încă și astăzi în foarte multe dintre toponimiile regiunilor din Europa. Astfel, regiunea Bretania din Franța își trage denumirea de la tribul britonilor, iar regiunea Galicia din Spania provine de la tribul galilor. În antichitatea romană de asemenea a existat în Asia Mică (Turcia de astăzi) provincia Galatia, de la tribul galaților (care ar putea fi și nașii orașului Galați de astăzi, după părerea mea). Teritoriile ocupate de tribul galilor au fost cucerite de împăratul roman Iulius Cezar în anul 52 î.Hr. și au format provincia romană Galia, Franța de astăzi (în prezent, simbolul neoficial al Franței ca națiune este cocoșul galic). De asemenea, multe din orașele și capitalele europene de astăzi există pe locul unor vechi așezări celtice (cum ar fi cazul Budapestei). Însă urmele prezenței celților în Europa sunt cele mai vizibile în Insulele Britanice (însăși denumirea provine de la tribul britonilor), iar irlandezii, scoțienii și velșii (care trăiesc astăzi în Țara Galilor) sunt descendenții direcți și fără nici o imixtiune străină ai celților din Antichitate. De aceea, studierea limbii, a obiceiurilor și tradițiilor folclorice celtice se poate face cel mai bine în aceste teritorii unde substratul cultural celtic a rămas aproape intact.

Pe lângă vasta întindere și gradul civilizațional pe care l-au atins celții în Europa, aceștia s-au remarcat și prin imensa lor cultură, muzica, folclorul și arta celtică fiind principala lor moștenire culturală. Multe dintre sărbătorile lor stau la baza sărbătorilor creștine de astăzi și chiar unele dintre ele există și astăzi (cum ar fi Halloween-ul). Preoții lor, druizii, dețineau informații privind lumea înconjurătoare și metode de vindecare a trupului și spiritului extrem de evoluate pentru timpurile lor, iar cântăreții lor, barzii, compuneau melodii foarte frumoase, care se cântă și astăzi în Irlanda, Scoția sau Țara Galilor (este de ajuns să urmărim celebra formație irlandeză de dans River Dance și ne putem face o imagine de ansamblu asupra culturii muzical-artistice a celților). În fine, ei au lăsat în urmă și construcții megalitice uriașe, dintre care cea mai celebră este fără îndoială templul solar de la Stonehenge, parte a patrimoniului cultural mondial de astăzi, iar calendarul lor ne-a ajutat foarte mult să înțelegem cursul anotimpurilor prin stabilirea echinocțiilor, solstițiilor și a celebrelor sărbători care marcau jumătatea anotimpurilor (multe dintre monumentele lor erau construite în funcție de aceste puncte celeste), tot ei fiind cei care ne-au lăsat ciclul de cincisprezece zile sau chenzina și au despărțit lunile în jumătăți separate de lună plină.

Despre celți se pot scrie enorm de multe cărți, însă eu personal aș vrea să mă opresc puțin asupra mitologiei celtice și în special asupra felului cum celții și-au descris începuturile, care mi se pare de-a dreptul extraordinar și fascinant deopotrivă. Iar un loc aparte în scrierile celtice despre începuturi îl au celebrele bătălii de la Mag Tuireadh, despre care vă voi vorbi în continuare.

Celții îi considerau pe zei a fi primii locuitori ai pământurilor lor natale, iar oamenii erau descendenții acestora. Panteonul celtic se împarte în trei rase care ar fi populat tărâmurile mitice ale Irlandei de altădată: Fomorienii, Firbolgii și Tuatha Dé Danann. Ca și în mitologiile altor popoare, primele ființe care au locuit Pământul au fost giganții, iar celții îi numeau pe aceștia Fomorieni. Cei mai importanți zei din această rasă erau: Balor, zeul morții, Bres, zeul fertilității și agriculturii și Tethra, zeul mării și stăpânul din Mag Mell (Paradisul, lumea morților). Legendele spun că pământurile Fomorienilor au fost atacate de mai multe valuri de invadatori. Primele două atacuri au fost respinse, dar a urmat venirea Firbolgilor care au reușit să-i înfrângă pe Fomorieni. Descrierile acestei rase sunt neclare, însă în general ei erau văzuți tot ca giganți. A treia rasă, din care provin cei mai mulți zei, se numea Tuatha Dé Danann, ceea ce se poate traduce prin „poporul zeiței Danu (Dana)”. Despre ei se spune că erau stăpânii magiei și că au venit din „insulele din vest” traversând Atlanticul pe un nor, invadând, la rândul lor, pământurile celților. Ei i-au învins pe Firbolgi în prima bătălie de la Mag Tuireadh și au luptat apoi împotriva Fomorienilor în același loc. În final au căzut la pace cu aceștia din urmă, oferindu-le provincia Connacht, adică vestul Irlandei de astăzi. Cei mai importanți zei din rasa Tuatha Dé Danann erau: Danu (Dana), zeița Pământului și mama întregii rase; Dagda, fiul lui Danu (Dana), stăpânul magiei, al vieții și al morții; Brigid, o zeiță stăpână peste multe lucruri, printre care se număra poezia, vitalitatea, vindecarea, fertilitatea, meșteșugul fierului și războiul; Manannan mac Lir, zeul mării și stăpânul din Mag Mell; Nuadu, zeul Soarelui, al nașterii, al frumuseții, dar și al mării, magiei, poeziei și războiului; Dian Cécht, alt zeu al vitalității și vindecării; Ogma, zeul înțelepciunii și cel care a inventat alfabetul Ogham folosit de druizi, preoții celților.

Cele două bătălii de la Mag Tuireadh, unde Tuatha Dé Danann i-au învins pe Firbolgi, respectiv pe Fomorieni, se pot rezuma astfel: în prima bătălie, cei din Tuatha Dé Danann i-au înfrânt pe Firbolgi și au cucerit Irlanda, însă Nuadu, zeul Soarelui, și-a pierdut mâna în bătălie. Din această cauză, lui nu i s-a mai permis a fi rege, astfel că acesta a fost înlocuit cu Bres, fiul chipeș al unei zeițe din Tuatha Dé Danann și al unui rege Fomorian. Însă domnia lui Bres nu a fost una strălucită, deoarece acestuia îi lipseau calitățile necesare pentru a fi rege și generozitatea. Cum Nuadu primise o mână de om perfect funcțională de la Mirach (Dian Cécht), acesta l-a înlăturat pe Bres, care s-a întors la familia tatălui său pentru ajutor. Bres a revenit în fruntea unei uriașe armate și i-a provocat la luptă pe cei din Tuatha Dé Danann tot la Mag Tuireadh. Aceștia din urmă erau conduși de zeul Lugh (unul dintre cei mai importanți zei solari ai celților), astfel că Tuatha Dé Danann au învins armata Fomorienilor condusă de Bres și l-au ucis pe Balor, însuși regele suprem al Fomorienilor. Această bătălie marchează sfârșitul amenințării Fomorienilor în povestirile și miturile irlandeze, aceștia primind, după cum spuneam mai sus, provincia Connacht.

Cât despre locația celor două bătălii mitice, Mag Tuireadh (uneori Mag Tuired sau Moytura), se crede că ar fi vorba de fapt despre două locuri diferite din Connacht denumite la fel: locul primei bătălii este în apropiere de Cong, între comitatele Galway și Mayo din Irlanda de astăzi, în timp ce locul celei de-a doua bătălii se află în apropiere de Lough Arrow în comitatul Sligo, iar denumirea propriu-zisă de Mag Tuireadh înseamnă „câmpia stâlpilor” sau „câmpia turnurilor”.

Bătăliile de la Mag Tuireadh au influențat decisiv începuturile mitologice ale celților, marcând stabilirea dominației definitive a zeilor din Tuatha Dé Danann asupra celorlalte două rase de giganți. Mai târziu, rasa Tuatha Dé Danann va fi și ea învinsă, la rându-i, de către milesienii veniți din Spania conduși de către celebrul Amergin. Însă aceste două mari bătălii au arătat eroismul în luptă al primilor celți ce au locuit în Irlanda, ca de altfel și calitățile lor extraordinare, care au făcut extrem de dificilă stabilirea identității acestora ca zei sau ca oameni. De altfel, toți scriitori medievali care s-au ocupat de aceste începuturi mitice ale istoriei Irlandei au creionat portrete fabuloase și fascinante deopotrivă ale primilor conducători celți precum Lugh, marele învingător al celei de-a doua bătălii de la Mag Tuireadh, care este prezentat fie rege, fie zeu, și care va fi recunoscut, în cele din urmă, ca unul dintre marii zei solari ai panteonului celtic. Acest eroism, dublat de alte calități excepționale ale primilor celți, cum ar fi generozitatea, perseverența, credința puternică în propriile idealuri, se poate traduce, în cele din urmă, într-o puternică dorință de a trăi, de a învinge orice obstacol, trăsături care i-au caracterizat dintotdeauna pe celți și care au făcut ca civilizația și cultura celtică să supraviețuiască peste timp și secole până în zilele noastre în diverse forme. Deși au avut numeroase ritualuri ce invocau moartea sau contactul cu lumea morților, celții au iubit viața în toată splendoarea sa, atât prin povești de dragoste nemuritoare, cât mai ales prin bătăliile purtate cu eroism și demnitate, astfel încât aceștia și-au câștigat pe deplin locul în istoria omenirii și au lăsat prezentului o moștenire inegalabilă și extrem de prețioasă.

Această dragoste de viață a celților este surprinsă extraordinar de frumos de Enya în chiar primul cântec al albumului The Celts despre care vă vorbeam la începutul acestui articol, intitulat cu același nume, ale cărui versuri sună astfel în irlandeză și traduse în română:

Saol na saol,
Tús go deireadh.
Tá muid beo
Go deo.

Viața vieților,
De la început până la sfârșit.
Noi suntem vii
Pentru totdeauna.

N.B.: Pentru redactarea acestui articol am utilizat următoarele surse:

  1. Dicționarul Explicativ al Limbii Române (versiunea on-line) – https://dexonline.ro/definitie/email (definiția emailului) – preluare din DEX 2009;
  2. Encyclopaedia Britannica – http://www.britannica.com/topic/Mag-Tuired (relatarea celor două bătălii) – ultima actualizare 28 Octombrie 2015;
  3. http://enya.sk/lyrics/tc01.php (versurile cântecului The Celts, albumul The Celts, Enya, 1992);
  4. http://forum.botlending.info/threads/920-Celtii (sinteza culturii și mitologiei celtice) – postările „Zeii” și „Civilizație” din 8 Decembrie 2005;
  5. Wikipedia.
Anunțuri