Un șoricel se duse să se plimbe. Umblă ce umblă el prin ogradă și se întoarse la mama.
– Am văzut, mamă, două animale. Unul era tare fioros, celălalt tare blând.
Mama îl întrebă:
– Ia spune, cum arătau acele fiare?
Șoricelul răspunse:
– Cea fioroasă umbla de colo până colo prin ogradă, avea picioarele negre, moțul roșu, ochii bulbucați, clonțul ca un cârlig. Când am trecut pe lângă ea, a deschis clonțul, a ridicat un picior și a prins a răcni atât de tare, că nu știam unde să mă ascund.
– Acesta-i cocoșul, grăi bătrâna mamă. El nu face rău nimănui, să nu te temi de dânsul. Da’ cealaltă fiară, cum arăta?
– Cealaltă stătea tolănită pe-o parte și se încălzea la soare. Avea gâtul alb și pufos, lăbuțele cenușii, netede, își spăla cu limba blănița de pe piept și dădea ușurel din coadă când se uita la mine.
Bătrâna mamă spuse:
– Prostuțule, prostuțule. Păi ăsta-i chiar motanul!
verbumsapiens 