Cu siguranță marea majoritate dintre noi nu a înțeles geometria și a fugit de aceasta când ne-a fost predată în anii școlari. De cele mai multe ori geometria era acea materie grea, dificilă, insuficient explicată de către profesorii noștri, care ne erau și foarte antipatici, și pe care nu reușeam să o înțelegem, indiferent de cât ne străduiam. Era înrudită cu matematica, ceea ce nu constituia un avantaj, iar eu personal cred că am luat cele mai mici note din întregul ciclu școlar la această materie. Este clar că atunci când am terminat cu această materie, având desigur mintea fragedă de copil, m-am bucurat enorm. Trecând însă anii, am ajuns la concluzia că lucrurile nu stau chiar așa cum ne-au fost prezentate la școală… Că de fapt geometria se află practic pretutindeni în jurul nostru și, în ultimii ani, am ajuns chiar la concluzia că în aceasta constă de fapt misterele Universului și esența lumii în care trăim și pe care mă străduiesc să le cuprind și să le înțeleg.
În această căutare personală, am găsit unul dintre cele mai bune articole cred scrise pe Internet și pe care l-am citit cu mare atenție, articol referitor la geometria sacră și importanța sa majoră în Universul nostru. Subiectul care mă interesa era referitor la solidele platonice, un concept de care am aflat cu ceva timp în urmă, și care în esență exprimă cele cinci forme geometrice pe care marele filosof antic Platon le considera ca fiind esențiale.
Articolul pe care l-am găsit cuprinde însă mult mai multe subiecte decât cel al solidelor platonice și se referă la geometria sacră în ansamblul său, despre cum a fost aceasta reprezentată în Antichitate, și chiar amintește și despre tor, un subiect extrem de important în fizica astrală, dar despre care se vorbește foarte puțin spre deloc în ziua de astăzi, întrucât, desigur, nu se vrea ca noi oamenii să aflăm prea mult din secretele Universului..
În cele ce urmează, reproduc printr-un mare și vast citat (revizuit și adaptat dpdv tehnografic), acest articol, iar la finalul citatului atașez și link-ul unde puteți găsi articolul original, împreună cu un filmuleț foarte interesant realizat de site-ul Energia Conștiinței ce traduce în imagini ideile redate în articol.
Vă doresc lectură plăcută! 🙂
„Geometria sacră poate fi descrisă ca un sistem de credințe care atribuie o valoare religioasă sau culturală, pentru multe forme care există în spațiu și timp.
Potrivit acestui sistem de valori, aceste forme care stau la baza existenței, trebuie percepute ca sacre, de vreme ce, a contempla o asemenea formă, înseamnă a contempla originea a tot ceea ce există. Studiind natura acestor forme și relația lor una cu cealaltă, cei care studiază geometria sacră pătrund în adâncimea științifică, filosofică, psihologică, estetică și mistică a legilor Universului.
Formele geometrice sunt considerate încă din cele mai vechi timpuri simboluri care reduc la esență adevărurile cele mai complexe. Prin forma lor condensează tendințele ce ar putea renaște întregul ciorchine al respectivului adevăr, la fel precum subconștientul rezumă în simboluri ideile sau gândurile recepționate.
Figurile geometrice sunt ca o schiță a realității. Vechii înțelepți când trasau o linie, un cerc, o cruce, o hexagramă sau un șarpe care își înghite coada (ourobouros), reprezentau o întreagă știință nemuritoare. Înțelegând simbolurile și felurile în care ele se manifestă în creație se ajunge la esență dobândindu-se cunoașterea.
Toate dimensiunile piramidelor se bazează pe o uluitoare acrobație a celor mai controversate numere ale matematicii și ale naturii: pi (3,14) și 1,618 (numărul de aur), din a căror combinare geometrică ar fi rezultat tot ceea ce poate clădi armonios omul, inspirat de dinastia sapiențială a zeului Thot.
Mai mult, diametrele planetelor Sistemului Solar au loc și ele în geometria riguroasă a piramidelor. Poate o mână și o minte de geniu au existat pe aceste meleaguri cu milenii în urmă deoarece:
- Axa care unește marea sală subterană a platoului Giseh cu centrul micii piramide asociată Sfinxului trece prin Ierusalim. Or acest oraș nici nu exista pe vreo hartă la vremea construirii Sfinxului (de fapt nici nu se punea problema cunoștințelor geografice în cadrul civilizației egiptene din mileniul III î.Ch.).
- O linie dreaptă, care unește vârfurile piramidelor lui Keops și Mikerinos și trece pe la jumătatea muchiei piramidei lui Kefren, ajunge până la misterioasele ruine ale unor edificii descoperite în plin deșert. S-a gândit oare arhitectul să atragă atenția asupra vreunei legături oculte între monumentele platoului Giseh și acele neelucidate morminte izolate și îngropate în nisipul mileniilor?
- Cum a fost posibilă așezarea centrelor de simetrie ale celor trei piramide și a Sfinxului după criteriile extrem de riguroase ale unor triunghiuri cu totul speciale, necunoscute în acea epocă? Este vorba de triunghiul sacru al lui Pitagora (dreptunghic, cu laturile 3, 4 și 5) și triunghiul sublim (isoscel, cu două laturi egale cu numărul de aur și o latură egală cu unitatea).
Este evident că nu ne putem imagina cum niște blocuri de piatră de peste două tone au fost parcă așezate cu o mână fermecată și nu cu o populație de muncitori având dispozitive rudimentare. Dar mai presus de orice, nimeni nu poate decât specula pe marginea motivației unei astfel de gândiri arhitectonice incompatibile cu epoca edificării respectivelor monumente.
Egiptologii sunt unanimi într-o singură privință: faraonii nu au fost niște excentrici doritori să-și pună supușii la treabă în urma unor capricii. Religiozitatea lor este mai presus de orice îndoială, dar de la credință la arhitectură (privită nu numai ca arta, ci și ca geometrie și trigonometrie în vremea când aceste științe nu existau nici măcar în faza de embrion) este o distanță inexplicabilă.
Mai adăugăm un aspect cel puțin la fel de straniu: raza cercului care se înscrie în triunghiul piramidei lui Keops este proporțională cu distanța medie dintre Mercur și Soare.
Solidele platonice și materia vieții
Potrivit geometriei sacre, proprietățile corpurilor platonice sunt aproape evidente: au toate fețele suprafețe egale, toate muchiile au aceeași lungime, unghiurile cinci corpuri regulate (singurele forme solide regulate din geometrie), și sunt: cubul (hexaedrul regulat) care are șase fețe pătrate; tetraedrul regulat cu 4 fețe triunghiuri echilaterale; octoedrul regulat care are opt fețe triunghiuri echilaterale; dodecaedrul regulat cu douăsprezece fețe pentagoane (poligoane cu cinci laturi) regulate și icosaedrul regulat cu douăzeci de fețe triunghiuri echilaterale.
Ele au fost denumite „platonice” în geometria sacră, ca un omagiu lui Platon care le-a adus în atenția matematicienilor deși filozoful nu are o contribuție matematică propriu-zisă la studierea lor.
Combinarea celor cinci corpuri regulate a creat știința numită alchimie. Platon explică în cartea sa „Timaeus” că cele cinci solide platonice sunt formele care stau la baza materiei și că aceste importante cunoștințe vin din Atlantida. Tot atlanții sunt cei care ne-au transmis cunoștințele de astrologie.
Cât de vechi sunt însă aceste corpuri? La muzeul Ashmolean (Oxford) din Anglia se află cele cinci corpuri regulate, sculptate în piatră, ce datează cu 1.000 de ani înainte de Platon. Nu putem să nu totuși remarcăm că arheologii au descoperit de curând modele ale corpurilor platonice care au o vechime de peste 200.000 de ani (deci cu mult înainte de perioada antică).
Evenimentul epocal al Antichității a fost descoperirea legăturii dintre numere, forme geometrice și natură. Înțelepții antici atribuiau fiecărui corp platonic câte un element al naturii; astfel tetraedrul era asociat focului, cubul – pământului, octoedrul – aerului, icosaedrul – apei și în sfârșit, dodecaedrul – universului (acesta reprezenta spiritul, eterul, prana).
În „Timaeus”, Platon explica armonia Universului prin existența a cinci elemente esențiale: Focul, Aerul, Apa, Pământul și Universul și asociază fiecărui element câte un poliedru regulat inscriptibil în câte o sferă.
În aceeași carte este descrisă și doctrina lui Pitagora, și anume: „Universul este o creație divină, în care rolul omului este să-și înfrângă animalitatea și să încurajeze divinul”.
Universul este finit și de formă dodecaedrică
Platon știa că universul însuși are limite finite (deci nu este infinit). De asemenea, a crezut că are forma unui dodecaedru.
Abia din octombrie 2001, NASA a adunat probe cu Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP) din radiația cosmică de fond, pentru a studia forma universului.
Radiația cosmică de fond oferă oamenilor de știință posibilitatea să privească în trecut până în timpul când universul era în fază embrionară. Fluctuațiile acestei radiații pot, de asemenea, să spună oamenilor de știință multe despre natura fizică a spațiului.
În februarie 2003, NASA a transmis primele date din aceste probe, iar în octombrie a aceluiași an, o echipă de cosmologi și matematicieni francezi, au folosit aceste informații pentru a dezvolta un model matematic al formei universului.
Concluziile rezultate din datele acestui studiu a dovedit că matematica pe care o cunoaștem este valabilă dacă universul este finit și de formă dodecaedrică.
Divinitatea geometrizează prin intermediul sunetului
Potrivit geometriei sacre, Universul se manifestă și ni se prezintă prin proporții corecte, frumoase, prin ritm, prin numere; lumea cântă și vibrează armonios, iar un mod de viață plin de înțelepciune este să nu strici această armonie dată.
„Divinitatea geometrizează prin intermediul sunetului” spunea Pitagora.
Discipolii acestuia au descoperit construcția matematică a tetraedrului, a octoedrului, a dodecaedrului și a icosaedrului. Păstrarea secretului descoperirilor matematice funcționa ca un jurământ. Cel ce îl încălca era tratat de către colegi ca fiind mort. I se ridica chiar și un monument funerar.
Pitagora a fost primul care a asociat dodecaedrul cu energia vieții. Dodecaedrul era un subiect sacru despre care nici măcar discipolii nu discutau între ei. În școala lui Pitagora se fac și primele încercări de a se stabili legături între idei (concepte) și lumea reală: sferă, numere, figuri, Univers, considerat de natură sferică.
„Divinitatea a dăruit pământenilor geometria ca să poată gândi noțiunea de perfecțiune”, spunea Pitagora. „Universul este sferic ca și cel care l-a creat” continua el.
Este uimitor cât de multe lucruri geometrice și spirituale știau filosofii antici. Toate afirmațiile lor nu sunt altceva decât o minunată îmbinare a acestor două științe – matematica și filosofia.
Timp de secole, aceste cinci forme au constituit un subiect pentru cercetare și pentru dezbateri. Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile geometrice ale Creației, sunt cunoscute astăzi, drept solidele platonice și descriu, fizic, volumele cuprinse de aceste modele.
Un solid platonic poate fi definit drept suprafețele ce conturează un volum foarte special, perfect închis. Toate dimensiunile ce definesc porțiuni ale acestui volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor interioare ce definesc colțurile.
Din punct de vedere conceptual, se poate considera că un astfel de solid constă dintr-o singură celulă elementară a formei, care se repetă, prin celule adiacente, egale, până ce ajunge din nou în contact cu celula inițială. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor elementare sunt egale, ca și dimensiunile tuturor laturilor celulei. În prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Acestea sunt:
tetraedru 4 fețe, 6 muchii și 4 colțuri;
hexaedru (cub) 6 fețe, 12 muchii și 8 colțuri;
octaedru 8 fețe, 12 muchii și 6 colțuri;
dodecaedru 12 fețe, 30 muchii și 20 colțuri;
icosaedru 20 fețe, 30 muchii și 12 colțuri.
Torul, Prima Formă
În orice carte de matematică veți găsi că acest model are numărul minim de linii ce pot fi desenate pe o suprafață plană, pentru a defini forma în 3 dimensiuni numită tor.
Un tor se formează atunci când rotiți modelul Genezei în jurul axei sale centrale, creând astfel o formă care arată ca o gogoașă, doar că deschizătura din mijloc este infinit de mică.
Un tor, este o formă unică, în sensul că aceasta se adună în el însuși spre centrul său, sau se desface, atât spre interior, cât și spre exterior. Nici o altă formă din natură nu poate face aceasta sau ceva asemănător.
Un tor este prima formă care apare din tiparul Genezei și este o formă absolut unică printre toate celelalte care există.
Arthur Young este cel care a descoperit că această formă se compune din șapte regiuni, care se numesc „harta celor șapte culori”. Aproape orice carte de matematică prezintă torul și menționează această hartă a celor șapte culori.
Sunt șapte regiuni, care au toate aceeași mărime și care acoperă complet suprafața tubului torului. Este exact ca în modelul Genezei, unde șase cercuri se rotesc în jurul celui de-al șaptelea, care este situat în centru și din care pornește toată suprafața. Este perfect, fără nici un defect.
Forma de tor guvernează numeroase aspecte ale vieții noastre. De exemplu, inima omului are șapte mușchi care formează un tor și el pompează în șapte regiuni, care se văd pe harta torului; întreaga cunoaștere se află în noi.
Torul se află în jurul tuturor formelor de viață, a tuturor atomilor și a tuturor corpurilor cerești: planete, stele, galaxii etc. Este forma primordială a existenței.
„La început a fost Cuvântul”.
Când învățăturile geometriei sacre sunt folosite pentru a arăta adevărul antic că viața apare din același tipar, putem vedea foarte clar că ea apare din aceeași sursă. Atunci o înțelegere mai largă a universului ni se dezvăluie și descoperim că toate aspectele realității sunt sacre.
Înțelegerea adevărurilor simple ale Geometriei Sacre ne conduc către o evoluție în conștiință și deschiderea inimii ca fiind următorul pas în procesul evoluției umane.
Odată disponibile numai în școlile secrete ale misterelor învățăturile geometriei sacre sunt acum la îndemâna oricăruia dintre noi! Pot fi folosite pentru a ne conecta într-un mod total cu Universul, precum și pentru a beneficia de vindecarea fizică și emoțională, dar și o deosebită pace mentală.
Când aceste adevăruri sunt înțelese cu mintea (creierul stâng) și experimentate din inimă (creierul drept), o întreagă nouă lume apare. Aceste învățături erau predate inițiaților din Egiptul antic și se numeau Școala misterelor a ochiului drept a lui Horus.
Ce este Floarea Vieții
2. În cultura New Age, Floarea Vieții este considerată a avea un înțeles spiritual profund reprezentând un simbol al iluminarii pentru aceia care studiază sacralitatea.
3. Floarea vieții conține un simbol secret care apare desenând 13 cercuri. Făcând acest lucru, obținem un pattern sacru, sursa a tot ceea ce există și care este denumit – Fructul Vieții. Fructul vieții conține 13 sisteme informale, fiecare explicând un alt aspect al realității. Această structură ne dă informații cu privire la tot ceea ce există, de la corpul uman, la galaxii. Pornind de la această structură, putem să creăm orice structura moleculară și orice structură celulară care există în Univers.
4. Floarea vieții conține multe dintre legile matematice și geometrice pe care le găsim peste tot în univers. Floarea completă conține toate figurile geometrice platonice (tetraedru, cub, octaedru, dodecaedru, icosaedru), care structurează lumea înconjurătoare așa cum o cunoaștem.
5. Floarea vieții este simbolul geometriei sacre. „Totul s-a născut din gândul Creatorului, creând o structură care s-a multiplicat la infinit și care este baza a tot ceea ce există”.
6. Tot ceea ce există în Univers provine din acest pattern.
7. Floarea vieții este baza în muzică, pentru că distanțele dintre sfere sunt identice cu distanțele dintre tonuri și semitonuri.
8. Structura celulară este identică cu floarea vieții, în a treia fază a diviziunii embrionare.
9. Templul lui Osiris din Abydos – Egipt conține cel mai vechi exemplu al florii vieții. Alte exemple există în cultura Feniciană, Indiană, Asiatică și în Estul Mijlociu, de asemenea, în Arta Medievală.
10. În Renaștere, Leonardo da Vinci a studiat știința numerelor și Floarea vieții.
11. După ce au purtat amulete în forma florii vieții, oamenii au raportat schimbări în structura lor interioară – bătăi mai rapide ale inimii, visuri profetice, iluzii, viziunea realității așa cum este și eliberarea de frici îndelungate.”
Sursa: https://www.mixdecultura.ro/2019/03/geometria-sacra-solidele-platonice-si-materia-vietii/ (link accesat la 19 Octombrie 2022).
Sursa foto: http://scarabeokheper.altervista.org/la-realta-poligonale/ (fotografia face parte dintr-un articol foarte bun în limba italiană pe acest subiect – link accesat la 19 Octombrie 2022).
verbumsapiens 