Leul și măgarul (fabulă)

Se duse leul la vânătoare, îl luă pe măgar cu el și îi spuse:

– Ia-o înainte prin pădure, măgarule, și strigă cât poți de tare, căci ai un gâtlej pe cinste. Fiarele care o vor lua la fugă, spăimântate de strigătul tău, vor cădea în ghearele mele.

Așa și făcură. Măgarul răgea, fiarele o rupeau la fugă care încotro, iar leul punea gheara pe ele. După vânătoare, leul spuse măgarului:

– Bravo ție, ai strigat cum nu se poate mai bine.

De atunci, măgarul rage mereu, tot așteptând să fie lăudat de careva.

Leul și șoarecele (fabulă)

LA MULȚI ANI 2022!! 🙂

Iată că deja nu mai este mult și putem spune că a trecut și prima lună din anul 2022. Acum, când începem să punem în practică planurile pe care ni le-am făcut pentru acest an, este foarte de folos să cerem călăuzire de la Înțelepciune, vechea noastră prietenă și călăuza vieții noastre. Așa că am ales să postez ca primă fabulă a anului 2022 o povestioară plină de înțelepciune și de tâlc, la care să medităm mereu cu multă luare-aminte.

Lectură plăcută!

„Leul adormise. Un șoricel trecu în fugă peste el. Leul se trezi din somn și îl prinse pe șoricel. Acesta începu să se roage de dânsul, să-i dea drumul, spunând:

– Dacă ai să mă lași cu zilele, am să-ți fac și eu un bine cândva.

Leul începu să râdă, adică – cum poate un șoricel să-i facă lui un bine. Totuși, îl lăsă să plece.

Peste câtăva vreme niște vânători îl prinseră pe leu și îl legară cu funia de un pom. Auzind răgetele leului, șoricelul veni îndată, roase funia și îi spuse:

– Îți amintești cum ai râs de mine, fiindcă nu credeai că am să-ți pot face un bine? Acum vezi și singur – chiar și de la un șoarece poți trage uneori folos.”

Așa că, dragi prieteni, niciodată nu știți cine vă poate fi un prieten adevărat! 😉

Țăranul și norocul (fabulă)

Zilele acestea, în tihna Sărbătorilor de Iarnă, mă gândeam că mă pot numi o persoană norocoasă, mai ales că iată, acest blog deja intră în al nouălea său an de existență virtuală și are în continuare mulți vizitatori din toate colțurile lumii. Sunt pe deplin recunoscător pentru acest fapt, știind că tot ceea ce am scris aici a bucurat un număr cât mai mare de oameni, și sper ca și mai departe acest blog să bucure oamenii și să ofere cât mai multe cuvinte înțelepte (după cum îi este și numele) spre a fi de folos tuturor.

Acum, la finalul anului 2021, m-am gândit că ar fi foarte potrivit să postez o fabulă cu mult tâlc, un îndemn înțelept pentru Noul An 2022. O fabulă scurtă, dar foarte cuprinzătoare, ce ar trebui să fie o călăuză personală pentru noi toți în fiecare zi din viața noastră.

Lectură plăcută!

„Un țăran purcese la cositul pășunii, dar adormi. În vremea asta Norocul se preumbla prin lume. El se apropie de țăran și spuse:

– În loc să muncească, el doarme, iar mai târziu n-o să poată cosi din pricina vremii și-o să dea vina pe mine. O să zică: „N-am noroc”. –

Fie ca Noul An 2022 să ne aducă tuturor noroc din belșug, sănătate, fericire, abundență și prosperitate, dragoste adevărată și prietenii sincere, cât mai multe realizări și împliniri pe toate planurile și tot ceea ce ne dorim să se împlinească cu bucurie.

În același timp, vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați vizitat și citit blogul anul acesta și de la început și până acum și vă aștept cu mare drag și anul ce vine să poposiți pe pagina mea dedicată literaturii și înțelepciunii universale.

LA MULȚI ANI 2022!!!!!!

Lupul și bătrâna (fabulă)

Un lup flămând umbla după pradă. La marginea satului auzi dintr-o izbă plânsetele unui copil și glasul unei bătrâne care spunea:

– Dacă nu contenești cu plânsul, am să te dau la lup.

Lupul nu plecă mai departe, ci se puse pe așteptat – să i se dea plodul făgăduit. Așteptă până căzu întunericul, și iar o auzi pe bătrână spunând:

– Nu mai plânge, puișor, că nu te dau la lup. Dacă o veni lupul, îi punem pielea-n băț!

Lupul își zise: „Se vede treaba că pe aici una se spune și alta se face”, și plecă din acel sat.

Motanul cu zurgălăi (fabulă)

Nu mai era de trăit pentru șoareci din pricina motanului. În fiecare zi doi sau trei din ei cădeau în ghearele sale. Odată s-au adunat cu toții să hotărască cum să scape de primejdie. Au vorbit ce-au vorbit, dar nu le venea nimic mai deosebit în minte.

Dar iată că un șoricel luă cuvântul:

– Am să vă spun eu cum putem scăpa de motan. M-am gândit că pierim atâția fiindcă nu știm când acesta se apropie de noi. Trebuie să-i legăm la gât niște zurgălăi, care să sune tare. De fiecare dată când motanul se va apropia de noi, zurgălăii ne-or da de veste și vom putea fugi la timp.

– N-ar fi rău, spuse un șoarece bătrân, numai că cineva trebuie să și lege zurgălăii la gâtul motanului. Te-ai gândit bine, fă tu treaba asta și ți-om rămâne recunoscători cu toții.

Vulpea și strugurii (fabulă)

Vulpea văzu niște struguri frumoși, dați în pârg și tot chitea cum să se înfrupte dintr-înșii.

Multă vreme țopăi ea sub butuc, dar nu izbuti să ajungă la ei. Ca să-și înăbușe ciuda, zise:

– Sunt încă acri.

Iepurii și broaștele (fabulă)

Se adunară într-o zi iepurii și începură a se jelui care mai de care:

– Pierzania ni se trage și de la om, și de la câini, și de la vulturi, și de la felurite alte fiare. Mai bine să terminăm odată cu viața, decât să ne chinuim și să tot trăim cu frica-n sân. Haideți să ne înecăm cu toții!

Și o porniră țopăind spre lac, hotărâți să-și pună capăt zilelor. Auzindu-i pe iepuri venind, broaștele se aruncară bâldâbâc cu toatele în apă. Atunci unul din iepuri grăi:

– Ia opriți-vă, fraților! Să mai zăbovim cu înecatul. Viața broaștelor, după cum vedeți, e mai rea decât a noastră, de vreme ce se tem de noi.

Păunul și cocorul (fabulă)

Un cocor și un păun se înfruntau într-o dispută aprinsă – care din ei e o pasăre mai de soi. Păunul spuse:

– Eu sunt cea mai frumoasă pasăre. În coada mea strălucesc toate culorile lumii, pe când tu ești cenușiu și urât.

Cocorul spuse:

– În schimb, eu străbat în zbor înalturile cerului, pe când tu îți faci de lucru prin curtea cu bălegar.

Vrabia (fabulă)

Vrabia văzu că omul se duce să semene in. Zbură îndată la păsări și le spuse:

– Suratelor, veniți cu toatele în grabă să ciuguliți semințele de in. Acesta va crește, omul va face sfoară din el, din sfoară va împleti plase, iar în plase ne va prinde pe noi.

Păsările nu-i dădură ascultare vrabiei, iar aceasta nu izbuti să ciugulească singură toate semințele. Când inul înflori, vrabia chemă iar păsările să ciugulească inul, ca să nu pătimească mai târziu din pricina lui. Păsările n-o ascultară nici de data asta. Inul ajunse la maturitate și dădu sămânță. Pentru a treia oară zbură vrabia să cheme păsările, și tot pentru a treia oară acestea nu-i dădură ascultare. Așa încât, vrabia se supără pe suratele ei, plecă de la ele și veni să trăiască în preajma oamenilor.

 

Șoarecele, cocoșul și motanul (fabulă)

Un șoricel se duse să se plimbe. Umblă ce umblă el prin ogradă și se întoarse la mama.

– Am văzut, mamă, două animale. Unul era tare fioros, celălalt tare blând.

Mama îl întrebă:

– Ia spune, cum arătau acele fiare?

Șoricelul răspunse:

– Cea fioroasă umbla de colo până colo prin ogradă, avea picioarele negre, moțul roșu, ochii bulbucați, clonțul ca un cârlig. Când am trecut pe lângă ea, a deschis clonțul, a ridicat un picior și a prins a răcni atât de tare, că nu știam unde să mă ascund.

– Acesta-i cocoșul, grăi bătrâna mamă. El nu face rău nimănui, să nu te temi de dânsul. Da’ cealaltă fiară, cum arăta?

– Cealaltă stătea tolănită pe-o parte și se încălzea la soare. Avea gâtul alb și pufos, lăbuțele cenușii, netede, își spăla cu limba blănița de pe piept și dădea ușurel din coadă când se uita la mine.

Bătrâna mamă spuse:

– Prostuțule, prostuțule. Păi ăsta-i chiar motanul!