Nu mai era de trăit pentru șoareci din pricina motanului. În fiecare zi doi sau trei din ei cădeau în ghearele sale. Odată s-au adunat cu toții să hotărască cum să scape de primejdie. Au vorbit ce-au vorbit, dar nu le venea nimic mai deosebit în minte.
Dar iată că un șoricel luă cuvântul:
– Am să vă spun eu cum putem scăpa de motan. M-am gândit că pierim atâția fiindcă nu știm când acesta se apropie de noi. Trebuie să-i legăm la gât niște zurgălăi, care să sune tare. De fiecare dată când motanul se va apropia de noi, zurgălăii ne-or da de veste și vom putea fugi la timp.
– N-ar fi rău, spuse un șoarece bătrân, numai că cineva trebuie să și lege zurgălăii la gâtul motanului. Te-ai gândit bine, fă tu treaba asta și ți-om rămâne recunoscători cu toții.